Danske Bank analizeaza cele doua tipuri de scoli din cadrul bancilor centrale cu rol in luarea deciziilor de politica monetara. Fara indoiala ca adeptii teoriei lui Taylor au avut pana acum de castigat, insa al doilea curent pare a castiga teren, mai ales acum, in timpuri grele pentru bancile centrale, cand acestia au conditii de desfasurare. Conform legii lui Taylor, descrisa drept traditionala si proactiva, scaderea economiei reduce inflatia pe termen mediu si in consecinta este necesara scaderea dobanzii, pentru stimularea unei economii lenese. Aceasta a fost politica Bancii Centrale Europene din ultimii 10 ani si astfel se explica scaderea dobanzii in 2001, desi inflatia de 3% era peste tinta. Cei care nu sustin legea lui Taylor, considerati a apartine curentului non-activist, nu sunt convinsi ca scaderea economiei reduce inflatia, sustinand factorii structurali, precum globalizarea sau cresterea masei monetare, ce influenteaza economia pe termen lung. Asa incad decizia BCE de crestere a dobanzii in iulie, cu 0,25 puncte la 4,25%, poate fi considerata ca fiind influentata de ultimului curent, non-activist. Acum insa, inflatia da inapoi, in timp ce economia se scufunda in continuare. Urmatoarea miscare a BCE ar fi o reducere a dobanzii, conform teoriei lui Taylor, insa influenta ultimei scoli face ca decizia sa nu fie suta la suta sigura.
