Am scazut pretul casei de la 180.000 euro la 120.000 euro si tot ies in profit

“Am scazut pretul casei de la 180.000 euro la 120.000 euro si tot ies in profit. Si asta in conditiile in care am construit cu materiale la cele mai mari preturi, de anul trecut”, mi-a spus azi un intreprinzator imobiliar care are de vanzare vreo 10 case stil englezesc intr-o comuna de la marginea Bucurestiului. E vorba de o suprafata de 180 mp, plus teren de 120 mp, in total 300 metri patrati. Problema e ca nu se vinde, adauga el. Chiar daca exista lume care are nevoie de o casa, toti asteapta sa mai scada preturile. Si bine fac, as spune eu, pana cand marja de castig va ajunge la limita rezonabila. Imaginati-va ce profituri formidabile au putut face acesti oameni, care nu au nici o problema sa scada 60.000 de euro la o casa si totusi sa iasa cu profit frumos!

BNR imprumuta masiv bancile, dar dobanzile noastre nu scad

BNR a devenit, in primele trei luni ale anului de gratie 2009, o sursa principala de lichiditati pentru banci, in conditiile in care acestea nu mai dispun de resurse importante de pe piata externa si interna. Cu alte cuvinte, banca centrala a devenit creditor net pe piata bancara, dupa ce inainte de criza BNR avea rolul de a drena lichiditatea, de a atrage in depozite la BNR banii prea multi de pe piata euforica si umflata de dinainte de criza, cu scopul de a nu produce prea mare inflatie. “Ceea ce face nefericite unele banci, iar multora inca le e rusine sa vina la BNR sa ceara bani”, spune un oficial din conducerea BNR cu care am vorbit azi, dar care doreste sa nu-i fie dat numele.

Miscarea BNR, de a arunca in piata in jur de 12 miliarde de lei numai in luna martie, a avut ca efect scaderea dobanzilor pe termen scurt de pe piata interbancara de la niveluri de aproape 18% la 10-11%, aproape de dobanda de referinta. Ceea ce inseamna ca bancile  pot imprumuta, pe termen scurt, bani cu dobanzi tot mai mici, ceea ce ar trebui sa conduca si la scaderea dobanzilor la creditele acordate de banci populatiei si companiilor. Deocamdata, insa, nu vedem scaderi prea mari de dobanzi la creditele acordate de banci populatiei si firmelor.

“Construiesc acum ieftin ca sa vand scump dupa ce se termina criza”

Criza reprezinta o oportunitate pentru unii investitori in imobiliare: costurile de constructie au scazut serios, la 500 euro pe metrul patrat, spune Juan Francisco Diaz, directorul companiei spaniole Avantia, care a decis acum, in plina criza, sa construiasca un complex rezidential in cartierul bucurestean Titan. “Fata de piata din Spania, in Romania exista oportunitati. Exista o cerere foarte mare de apartamente si oamenii vor cumpara atunci cand vor avea acces la finantare”, spune investitorul spaniol. Cu alte cuvinte, el profita acum de costurile mici de constructie, datorate crizei, urmand sa vanda mai scump dupa criza cand oamenii vor avea iar bani. Ramane de vazut daca nu cumva va avea de asteptat cam mult, daca ne uitam la stocul de apartamente nevandute destul de mare existent deja pe piata.

Volksbank renunta, in final, la comisionul de rezerva minima obligatorie

Volksbank a cedat presiunii clientilor, Protectiei Consumatorilor si BNR, si a decis sa renunte la celebrul comision de rezerva minima obligatorie. Detalii in articolul din Saptamana Financiara.

Banca a hotarat initial sa mentina si pe parcursul acestui an respectivul comision, reprezentand 30% din rata unui credit, cu toate ca Volksbank isi anuntase clientii ca taxa e valabila doar pana la sfarsitul lui 2008.

Balbaiala bancii in administrarea creditului si denumirea comisionului, ce a indus clientilor senzatia ca e vorba de un cost impus de BNR doar Volksbank, cand de fapt toate bancile au acest cost, inclus insa in dobanda, au fost cele care au silit banca sa renunte, in final, la impunerea acestuia.

Cartarescu scrie osanale pentru Basescu

“Discursul preşedintelui Băsescu în chestiunea evenimentelor de la Chişinău, deşi oarecum întârziat, a fost exact ce aşteptam de la el: un discurs cu adevărat foarte bun, articulat, coerent şi cu un simţ special al responsabilităţii politice”, face pe ziaristul in Evenimentul Zilei scriitorul Mircea Cartarescu (a carui carte Orbitor n-am putut-o citi, pentru ca mi s-a parut plictisitoare)…”Prin acest discurs, Traian Băsescu se dovedeşte încă o dată unul dintre extrem de puţinii noştri politicieni de vocaţie, în stare să găsească soluţii reale la situaţii reale”, le mai zice la gazeta poetul. Cu alte cuvinte, traiasca si infloreasca scumpul nostru conducator. Va mai intereseaza argumentele care sa-i sustina osanalele la adresa presedintelui? Pe mine nu. Mai ales dupa ce am citit, in primele randuri, ca Basescu ar fi facut bine pentru ca inlesneste acordarea cetateniei romane modovenilor de peste Prut. Asadar, asta este solutia? Sa-i transformam pe moldoveni in cetateni romani? Ciudat. 

Cine e sectorul privat si pe cine a salvat FMI-ul?

“De ce avea nevoie Romania de banii de la FMI? Cine pe cine a salvat? FMI statul roman, iar statul – sectorul privat? Adica o datorie privata a fost inlocuita cu o datorie de stat? Ne-am indatorat noi, cei care compunem acest popor, ca sa-i salvam pe straini? La toate aceste intrebari, raspunsul este DA.” Il citez aici pe un respectabil sef de revista financiara. Ideea ca noi, romanasii astia frumosi si destepti, mai destepti decat ei, oricine ar fi, mai cu seama straini, suntem, am fost si vom fi niste exploatati de catre “puterili straine” e de pe vremea dictatorului Ceausescu. O idee cultivata chiar si de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, care a subliniat in mai multe randuri pre-acord FMI ca trebuie sa ne imprumutam pentru a-i salva pe privati, pentru ca statul nu are probleme cu datoria externa.

Multi uita, se fac ca uita sau nu inteleg un lucru extrem de simplu: acea datorie privata nu e, de fapt, a bancilor sau a companiilor straine. E datoria noastra. E vorba de creditele pe care le-am obtinut noi de la banci, de investitiile facute de companii in Romania, in salarii date romanilor, in echipamente, cladiri, terenuri, masini.

Nu salvam bancile si firmele private, cele care ne exploateaza facand profituri uriase de pe urma noastra, ne salvam pe noi, “fraierii” care am luat credite sa traim decent sau in lux, ne-am angajat pe salarii de mii de euro ca sa ne ducem cu masina la servici. Pentru ca noi suntem datornicii, nu bancile.

Si totusi, e mare dobanda BNR de 10%?

Unii ar spune ca da, in comparatie cu dobanzi de 0% – 0,25% in SUA sau de 1,25% in zona Euro. Sa ne uitam insa in jurul nostru, la tari cu care, totusi, (cu greu) ne putem compara, precum Ungaria: banca centrala din Budapesta tocmai a decis sa mentina dobanda la 9,5%, desi inflatia din tara vecina e de numai 3%, fata de 6,71% la noi. Magyar Nemzeti Bank nu a scazut dobanda, de frica inflatiei, in ciuda faptului ca economia tarii a intrat in recesiune inaintea noastra si se asteapta o scadere a PIB-ului de 6%.

Ce mult seamana criza noastra cu criza din SUA

Pretul caselor din SUA s-a dublat intre anii 2000 si 2006, releva statisticile citate de presedintele Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet. In urmatorii doi ani, preturile au scazut insa cu 25%, ceea ce a dus la aparitia crizei creditelor ipotecare sub-prime si in final la cea mai grava criza financiara si economica din ultimii 80 de ani. Cum a aparut balonul imobiliar din SUA? Interesant, dar a fost initiat chiar de guvernul american, in anii 1970, cand a sprijinit infiintarea bancilor ipotecare de tip social: Fannie Mae (Federal National Mortgage Association), Ginnie Mae (Government National Mortgage Association) si Freddie Mac (Federal Home Loan Mortgage Corporation). Acesteau acordau credite ipotecare in conditii avantajoase acelor categorii de persoane care nu ar fi obtinut un credit in conditii normale de la o banca, adica sub-prime. Era vorba de credite garantate de statul american, in cazul in care creditatii nu-si mai putea plati ratele. Asadar, cu grad de risc 0. De acest fapt au profitat bancile ipotecare americane, care au inceput sa vanda aceste credite bancilor comerciale, facand astfel rost de bani pentru a acorda si mai multe credite. Astfel s-a nascut modeul bancar “originate-and-distribute”, fata de clasicul “originate-and-hold” prezent si in Romania, model ce a cauzat, in final, criza financiara. Insuficienta supraveghere a permis si bancilor comerciale sa dezvolte noul sistem si sa inventeze produse financiare sofisticate care sa ascunda riscul acelor credite foarte riscante. Primele de risc au scazut dramatic iar toata lumea investea cu nemiluita si economisea mai putin. In acest fel, banii se inmulteau vertiginos, preturile nu se mai opreau din crestere (valoarea activelor se umfla). Pentru cat timp, insa? Vreme de 10 ani. Dupa care a venit potopul. De ce s-au dublat preturile caselor in SUA? Pentru ca amaratii au primit bani aproape gratis pentru a-si cumpara apartamente pe care, de fapt, nu si le permiteau (din sursele de venit). Asa ca a venit corectia necesara.

La noi a fost la fel, dar sub alta forma, un altfel de sub-prime: un balon umflat tot de muntii de bani aruncati prea repede in economie, in ultimii 3-4 ani. O corectie necesara se produce si foarte greu se poate aprecia nivelul acesteia.

Pastele Elenei Udrea si a lui Traian Basescu

Elena Udrea a organizat, in Duminica Pastelui, pentru nasul ei, presedintele Basescu, ce are alegeri in acest an, un spectacol pe Litoral cu Bregovic si naistul Gheorghe Zamfir. Un spectacol in ziua de Pasti? Perfect pentru o blonda cu geanta Louis Vuitton si un presedinte-spritar-jucator, ce se pregateste de alegeri. Asta dupa ce cuplul-minute al politicii romanesti a aranjat ca slujba de Inviere sa se tina… pe plaja. Pe “celebra” plaja Modern din Mamaia.

Ca orice circ dat gratis de regele roman, poporul a dat navala, a pus botul chiar si “prostanacul” de la PSD, daca va vine sa credeti. Intrebat ce cauta la spectacolul Elenei si a lui Traian, Geoana a zic ca a venit din curiozitate, ca a auzit de el la televizor. O replica perfecta pentru un “prostanac”. Ar fi fost mult prea inteligent pentru un sef de partid sa organizeze si el, macar un act de caritate, de milostivenie, sa ajute un batran sau un sarac, cum ar fi firesc de Pasti.

Pastorala mea de Pasti

S-ar putea ca titlul sa para un sacrilegiu sau un pacat. Dar nu poate fi mai mare decat cele pe care le comitem zilnic fara sa ne dam seama. “Nu este bucurie mai mare decât a şti că nu suntem sortiţi morţii definitive”, spune, pe undeva, in pastorala sa de Pasti, IPS Ambrozie, Episcopul Giurgiului. Preotii incearca sa ne invete sa nu traim pentru a ne imbogati material si a iesi la pensie cat mai devreme, pentru a duce un sfarsit de viata cat mai tihnit. Asa cum suntem invatati de banci, de firme de asigurari, de companiile in care lucram, de colegi si prieteni. Ideea e sa traim pentru a ne imbogati sufletul. Pentru ca doar aceasta bogatie o putem lua cu noi, pe lumea cealalta.

De cate ori intr-un an, cu exceptia Pastelui, ne gandim ca, de fapt, ar trebui sa traim nu ca sa murim linistiti ci sa murim pentru a invia? Ce mare pacat ca cea mai mare parte a timpului nostru ni-l petrecem gandindu-ne cum sa castigam mai multi bani, cum sa traim cat mai confortabil sau cum sa ne distram mai bine. Foarte putin ne gadim la viata de apoi, cu toate ca ne credem crestini. Dar ce inseamna, de fapt, a trai pentru a invia? Cu siguranta, nu inseamna un salariu cat mai mare,  cat mai multa mancare si cat mai buna, cat mai multe haine si cat mai scumpe, o masina cat se poate de scumpa, cat mai multa distractie, cat mai multe meciuri de fotbal, cat mai multa barfa, nici o zi fara tabloide, televizor, desene animate si filme cu batai, cat mai multa putere (politica, sociala, culturala). Si cand te gandesti ca toate astea ne ocupa aproape fiecare ora a fiecarei zile.

Cat de fariseice par, in aceste conditii, asa-zisele acte caritabile (aruncatul cu banii) ale unor auto-intitulati – cu pumnul in piept si cu urlete din rasputeri, credinciosi: vedete sau bogatasi a caror nume, cu scuzele de rigoare, nu merita pomenite, ca sa inchei in spirit duhovnicesc. (Si totusi, nu pot sa ma abtin sa nu citez niste titluri date de unul dintre cele mai urmarite posturi de televiziune: “S-a intamplat minunea…A primit lumina…”. E vorba de acel personaj, patron de club de fotbal.)