Iran, regimul petrolului si al gloantelor

Cei de varsta mea mai tin minte cum a cazut dictatura Ceausescu si celelalte regimuri comuniste protejate de Rusia: din cauza saraciei, a esecului in fata democratiei si bunastarii capitaliste. Cat timp aveam ce manca, era simplu sa traim sub tiranie, era usor pentru securitate sa ne tina in frau. Foametea scoate insa oamenii in strada.

Thomas L. Friedman observa in New York Times ca somajul mare din India, ajuns la 20% din populatie (ceea ce inseamna saracie) si oportunitatile de afirmare tot mai restranse ale tinerilor a condus la actuala revolta de strada de dupa alegerile indiene.

Potrivit acestuia, regimul islamic din Iran este cladit si mentinut in viata dupa aceleasi principii ale fostei dictaturi a sahului, curmata prin revolutia in strada din 1979: puterea petrolului si amenintarea armelor. Sistemul de alegeri libere este o facatura, intrucat, chiar daca nu este controlat prin numaratul (si furtul) voturilor, este controlat prin mecanismul electoral: doar oamenii regimului ajung pe listele electorale, astfel incat votantii au de ales intre doua rele.

Calcaiul lui Ahile al acestui substitut de alegeri democratice din India s-a dovedit tocmai raul cel mai mic: Moussavi. Indienii l-au transformat intr-un ideal al revolutiei lor, chiar daca nu este decat un om al puterii.

Iar revolutionarii indieni ar putea profita de acest lucru si ar putea rasturna regimul doar daca votul lor se va da, in continuare, in strada, pentru ca, dupa cum am vazut, numaratoarea nu conteaza in acest sistem electoral compromis, este concluzia lui Friedman.