Cartarescu: Prea lucid si expresiv pentru a ajunge pe culmile disperarii

Apropo de Mircea Cartarescu, apreciez ultimul sau comentariu din Evz despre situatia politica, datorita luciditatii, expresivitatii si obiectivismului. Pacat ca in final cade prada pesimismului lui Cioran, pe culmile disperarii. Maniheismul nu e o solutie, ci alegerea celui mai bun politician dintre cei rau sau raul cel mai mic.

Mircea Cartarescu: “Ce ne facem? Unde-o să găsim ieşirea din situaţia asta insuportabilă? În viitoarele alegeri? Gata, l-am dat pe Băsescu jos şi se vor rezolva toate ca prin minune? Sau Băsescu va câştiga şi le va rezolva pe toate? Aici am ajuns? În primitivismul ăsta maniheist?…

După alegeri o să ajungem să regretăm până şi echilibrul ăsta precar, agitat de scandaluri, lovituri şi contralovituri. Căci viitoarele alegeri vor da câştig de cauză, automat, uneia dintre tabere, care nu va rămâne triumfătoare pe câmpul de luptă, cum s-ar crede, gata să îndrume România pe o cale a civilizaţiei şi decenţei. Dimpotrivă, se va rostogoli şi va cădea grămadă, cum se-ntâmplă când o tabără dă brusc drumul capătului ei de funie.

Învingătorul, fie Băsescu, fie alianţa contra lui, va fi împins de însuşi succesul în alegeri spre extreme, spre accentuarea caricaturală a ideologiei sale. Un Băsescu triumfător îşi va accentua reflexele autoritare, îşi va consolida partidul propriu şi va relua războiul personal cu oligarhii, război ce-ar putea pustii România mai mult decât ar face-o oligarhii înşişi.

Alianţa învingătoare ar însemna triumful lui Iliescu, Geoană, Voiculescu, Patriciu, Vadim, Vîntu, Mazăre, Tăriceanu, Hrebenciuc şi legiferarea banditismului politic şi economic. Am mai spus-o: avem de ales între un populism paternalist şi centralist şi un mozaic de carteluri politico- economico-mediatice centrifuge, egoiste, nepăsătoare faţă de binele naţional.

Prins între ele, amărâtul Partid Naţional Liberal, forţa legitimă care-ar trebui să guverneze România, n-are nicio şansă. Mixtură de intelectuali din societatea civilă şi magnaţi corupţi, acest partid pierde şi pe mâna unora, şi pe-a celor lalţi…

Mă-ntreb ce va avea de zis clasa noastră politică în preajma zilei de 21 decembrie? Cum se va prezenta ea în faţa societăţii româneşti? Cu ce realizări politice, sociale şi economice, de-a lungul celor douăzeci de ani de libertate şi democraţie, se va lăuda? Poate vor vorbi despre admiterea României în Uniunea Europeană şi în NATO?

Sunt realizări cu adevărat epocale, dar nu ale clasei noastre politice, ci mai curând în pofida ei. Am făcut tot ce puteam ca să nu fim primiţi, iar acum facem tot ce putem ca să fim daţi afară. După douăzeci de ani, suntem tot ultimii în Europa pe toate planurile, trăim prost, avem o imagine proastă afară. Reforma promisă nu s-a produs.

Tot ce începusem să câştigăm de prin 2000 încoace am pierdut iarăşi cu războiul continuu din ultimii ani. E un blestem? E ceva în structura noastră psihologică? Faptele, cele la care suntem cu toţii martori de două decenii încoace, par să-i dea, încă o dată, dreptate lui Cioran, care spunea: „Avem o uimitoare vocaţie a eşecului…”.

Un articol de apreciat cu atat mai mult cu cat Cartarescu s-a dovedit, uneori, un sustinator fara rezerve al presedintelui Basescu (http://vasilecoman.wordpress.com/2009/04/24/cartarescu-scrie-osanale-pentru-basescu/). Sa fie doar coincidenta si campania EVZ de a poza in ziar independent, nu unul de moguli?