Lacomia bancherilor pentru bonusurile uriase pe care le primeau pentru vanzarea cat mai multor produse financiare complexe, cu riscuri ridicate si venituri pe masura, este in opinia autoritatilor si a unor analisti sursa principala a crizei financiare si, in consecinta, ar trebui combatuta pentru evitarea urmatoarei crize.
“Limitati bonusurile bancherilor!”, il indeamna si celebrul economist Paul Krugman, castigator al premiului Nobel pentru economie, pe presedintele american Barack Obama, ce nu este insa convins ca este cea mai buna solutie.
La fel cum nici mie nu mi-e clar ce au autoritatile cu salariile celor platiti de companii private, care spre deosebire de o institutie publica, au grija sa nu risipeasca banii pe salarii daca acestea nu le aduc castiguri pe masura.
Problema, spune Krugman si autoritatile americane si europene, este ca aceste nenorocite de prime stimuleaza bancherii sa vanda tot felul de produse bancare riscante ce ne pot conduce spre un nou bubble si o noua criza.
Dar ce vina au bancherii sau orice alt angajat, din orice alta industrie, ca pot castiga bani multi in niste piete libere, dar reglementate de autoritati? Nu cumva respectivele reglementari, adica regulile jocului, ar trebui mai degraba intarite pentru a se preveni catastrofe prin care am trecut recent?
Oare prin simpla limitare a unor bonusuri vor putea fi evitate produse financiare foarte riscante, pe viitor? Greu de crezut. Daca respectivele bonusuri vor fi mai mici, asta va impiedica bancherii sa mai vanda produse bancare riscante? Imposibil. Cred ca de fapt se incearca aici mai degraba o carpeala a sistemului financiar bolnav decat o reparatie a sursei raului.
Ceea ce m-a surprins insa a fost lipsa unei astfel de analize intr-un comentariu al lui Krugman, a carei idee simplista s-a rezumat la aceea ca doar bonusurile mari sunt de vina pentru ca stimuleaza bancherii sa adopte o politica prea riscanta, ceea ce poate duce la un nou bubble si o noua criza.