Ungaria vrea sa impuna restrictii la creditele in valuta

Autoritatile din Ungaria sufla acum si-n iaurt cand vine vorba de riscul creditarii. Propun limitarea valorii creditelor ipotecare in euro la 54% din valoarea imobilului (loan-to-value) si chiar 30% in alte monede, precum franci elvetieni, care reprezinta majoritatea imprumuturilor contractate in anii precedenti, in timp ce loan-to-value pentru forint sa fie de maxim 70%. Si gradul de indatorare ar putea fi scazut semnificativ in cazul creditelor in euro, rata lunara pentru un credit ajungand la maxim 23% din venituri, in timp ce pentru imprumuturile in alte monede rata sa ajunga la maxim 15% din venituri. Creditele populatiei din Ungaria reprezinta 40% din PIB, 60% fiind in franci elvetieni.

Si Banca Mondiala ne educa financiar

Dupa lansarea de catre BCR a programului scoaladebani.ro, Banca Mondiala a lansat astazi un raport, la Institutul Banca Roman, in care face o serie de recomandari cu privire la sporirea nivelului de educatie financiara a romanilor: cum sa nu cadem in capcana costurilor ascunse, sa nu ne supraindatoram si asa mai departe. Interesant, bine-venit, util, dar nu cumva cam tardiv? Se spune ca niciodata nu e prea tarziu…

Programul Prima Casa, unul dintre castigatorii crizei

Atunci cand a fost lansat, in iunie 2009, in plina criza financiara, cand bancile nu mai dadeau aproape nici un credit iar pretul locuintelor era in cadere libera, programul Prima Casa a venit ca un adevarat balon de oxigen. Era foarte atragator in primul rand datorita dobanzilor inimaginabil de mici pana in acest moment: 5% pe an, fata de 10% in mod normal? Multi oameni au vazut in el sansa vietii de a-si lua o casa! Si asta pe timp de criza, nu in anii precedenti, cand dobanzile, cu tot cu comisioane, erau mai mari! Apoi, guvernul Boc spera ca programul sa mai atenueze si declinul pietei constructiilor. Numai ca efectele crizei au fost si sunt pentru multi dintre noi atat de dramatice incat e o minune ca s-au gasit, pana acum, 5.000 de oameni care sa faca un credit tip Prima Casa. Pentru ca, in ciuda ofertei financiare atragatoare, veniturile au scazut dramatic, somajul a crescut puternic iar preturile caselor s-au prabusit. Doar cei pentru care, din diverse motive, pretul apartamentului nu era pe primul loc si care au fost suficienti de curajosi pentru a avea incredere ca vor avea in continuare venituri sigure si-au zis ca nu trebuie sa mai astepte sa mai scada preturile. (Probabil ca multi au actionat in spirit de turma, crezand ca oferta de credite cu preturi reduse e limitata si va tine doar cat va fi Boc premier). Pentru ca preturile si puterea de cumparare au scazut atat de mult incat valoarea medie a unui credit este de 40.000 de euro si nu 60.000 de euro cat credea premierul Boc in iunie. E clar ca lumea si-a dat seama de grozavia preturilor caselor si au cumparat doar ceea ce ajungea la preturi decente, adica in jur de 40.000 de euro. Cu alte cuvinte, programul Prima Casa a fost, probabil, o idee geniala cu oarecare efect, pe vremuri nebune. Sa fii nebun sau naiv sa-i mai ceri ceva, precum relansarea pietei constructiilor, cum am vazut intr-un ziar financiar. Din acest motiv, cu siguranta ca programul va rezista si in noul guvern si probabil chiar si dupa criza, cu oarecare modificari.

Ce s-ar fi intamplat daca acest program n-ar fi existat?

Inflatia din Ungaria scade, desi a crescut TVA-ul

Economistii au fost surprinsi de scaderea inflatiei in Ungaria pentru a doua luna consecutiv, cu 0,1% in septembrie, rata anuala coborand de la 5% in august la 4,9%, fata de o estimare de 5,2%. Asta in ciuda faptului ca in iulie TVA-ul a fost majorat de la 20% la 25%, pentru ca guvernul ungur sa poata face fata deficitului bugetar, o obligatie in urma acordului cu FMI. Criza a fost cea care a determinat comerciantii unguri sa reduca preturile fara a transmite integral  costul TVA asupra consumatorilor.

Si economistii romani au fost surprinsi de faptul ca inflatia la noi si-a redus simtitor ritmul de scadere, desi nu s-a majorat TVA-ul, asa cum se lauda Boc, care probabil ca a ratat, din ratiuni populiste, acesta sansa. Asadar, in loc ca inflatia sa scada la 4,7%, a coborat nesemnificativ in august de la 4,96% la 4,94%, principala cauza fiind scumpirea tigarilor in urma majorarii accizelor. Cu alte cuvinte, la noi fie criza cat de grea, tigarile nu se ieftinesc.

Preturile apartamentelor noi, la minime istorice de bubble

Dezvoltatorii ansamblurilor rezidentiale noi incearca sa anunte atingerea unui nivel de rezistenta al preturilor acestor apartamente, preluati cu prea multa naivitate de unii ziaristi. Pretul nivelului de rezistenta al preturilor, de la care acestea ar urma sa creasca din nou, este evaluat la 900 de euro pe metrul patrat.

Spun ca e multa naivitate in toate articolele din presa, inclusiv din cele financiare, pentru ca nici macar nu se precizeaza daca e vorba de pretul pe metrul construit sau util, diferenta fiind destul de mare (un apartament de 100 mp construiti poate avea doar 60 mp utili) sau daca pretul e cu sau fara TVA, mai ales daca e vorba de apartamentele mai scumpe.

Diferente mari pot aparea si cu privire la calitatea constructiei si la utilitatile si facilitatile aferente. Daca am considera ca suprafata medie costruita a unui apartament nou, de 2 camere, este de 100 mp la pretul de 900 de euro cu TVA, atunci pretul mediu ar fi in jurul a 90.000 de euro. Cu mult peste cei 60.000 de euro maxim pentru un credit Prima Casa, cam singurele care se mai pot obtine de la banci de un numar semnificativ de oameni.

Sa nu uitam insa ca exista multe apartamente noi cu preturi de 1.500/mp, poate chiar mai mult, adica in jurul a 150.000 de euro, precum cele din Asmita Gardens, asadar preturi de lux pentru niste apartamente care nu sunt sigur ca sunt de lux. Dovada: insasi banca finantatoare, Alpha Bank, e de parere ca preturile mai trebuie sa scada pentru a se intalni cu noile realitati post bubble imobiliar.

Care este calcaiul lui Ahile la Erste Bank

Erste Bank pare a se descurca mai bine decat alte mari grupuri bancare europene, pentru ca, spre deosebire de acestea, s-a concentrat pe activitati bancare de baza (retail), fara a intra in blestematele de-acum produse financiare de investitii derivate si complexe, ar putea concluziona unii din afara, cum se spune, mai exact presa britanica de specialitate. Uitand insa ca grupuri ca Erste, Raiffeisen, UniCredit sau Societe Generale nu prea au avut alte alternative in tari abia iesite dintr-un comunism dictatorial feroce precum tara noastra si unde produsele de baza, precum creditele sau depozitele, s-au dovedit mai derivative decat derivativele.

Problema reala a acestor banci, dar care este, in acelasi timp, si problema clientilor lor, este supraindatorarea, bancile acordand credite prea mari pentru veniturile noastre, precum si imprumuturile in valuta, devenite mai scumpe din cauza deprecierii monedelor locale. Peste toate acestea a venit criza, care a exacerbat aceste probleme dar mai ales a dus la cresterea somajului si reducerea veniturilor.

Cel mai rau este insa ca salvarea economiilor tarilor emergente din Europa depinde si acum de revenirea din soc a tarilor occidentale, de care a depins si dezvoltartea si supraincalzirea unor economii in ultimii ani, ca cea a Romaniei. Cu alte cuvinte, grupuri bancare cu caracteristica locala, dezvoltate doar in tarile emergente, cum este Erste Bank, a devenit captiva de dezvoltarea acestor economii. In timp ce grupurile bancare raspandite intr-o arie geografica mai generoasa, precum Societe Generale sau UniCredit, ar putea compensa mai bine o eventuala letargie a revenirii din criza a tarilor emergente, fapt care ar spori pierderile bancilor din regiune.

Desi aceste banci au fost ajutate in perioada de criza de guverne si organisme internationale (FMI, BERD), raman vulnerabile pe viitor, astfel ca noi masuri ar putea  fi vizibile in curand, precum preluari sau fuziuni. De altfel, Erste ca jucator regional a fost sursa speculatiilor de vanzare inca inainte de criza, cand se afla pe cai mari. Se pune intrebarea daca banca va reusi sa-si revina singura pentru a evita o preluare ieftina pana la un moment in care se va intrema suficient pentru a putea merge mandra la altar.

Franta: economia iese din recesiune dar puterea de cumparare scade

Franta iese din recesiune in acest an intr-un ritm moderat, arata institutul de statistica al tarii, citat de Le Monde. Dupa o crestere economica nesperata de 0,3% in trimestrul doi, PIB-ul francez se va majora cu 0,5% in trimestrul 3 si cu 0,3% in ultimele trei luni, ceea ce inseamna un ritm anual de scadere economica de 2,2%, fata de 3% cum era anticipat.

Asadar, o economie franceza in convalescenta, dupa cum suna si titlul anchetei institutului, iar cea mai mare problema pare a fi puterea de cumparare a francezilor, ce va scadea in a doua parte a anului, in comparatie cu primele 6 luni. Un complex de cativa factori explica veniturile in scadere ale francezilor: crestere inflatiei spre sfarsitul anului, din cauza majorarii preturilor la energie, reducerea ajutoarelor directe din partea statului si cresterea somajului. In sectorul economic non-agricol se vor aduna o jumatate de milion de someri in acest an, ceea ce va ridica rata somajului din Franta la 10,1%.

Pentru ca principalul motor al economiei franceze ramane consumul, cu o crestere de 0,7%, in timp ce investitiile s-au prabusit cu 7%, reducerea puterii de cumparare ar putea afecta relansarea economiei in 2010 conchid economistii. Cam pesimisti francezii.

Cum ne manipuleaza Realitatea TV

Dimineata am vazut o stire la Realitatea TV, avand ca subiect bilantul guvernarii Boc 1, (PDL plus PSD). N-ati ratat nimic, pentru ca a fost acelasi vechi cliseu, al dezastrului: scadere economica puternica, somajul in floare, numar mare de restantieri la banci, scaderea salariilor. Asta a fost guvernul Boc dupa un an: dezastru, a vrut sa spuna Realitatea TV cititorilor tabloidelor Libertatea, Click sau Cancan. Mai exista insa si altii cu o farama de creier in cap care-si pun o intrebare simpla: doar guvernul Boc e de vina pentru problemele economice si sociale? Nu cumva a intervenit aici si celebra criza economica mondiala? E corect sa nu precizezi acest lucru si sa faci o stire cu tenta politica, departe de adevar si echidistanta?

Limitarea bonusurilor bancherilor, o idee prea simplista

Lacomia bancherilor pentru bonusurile uriase pe care le primeau pentru vanzarea cat mai multor produse financiare complexe, cu riscuri ridicate si venituri pe masura, este in opinia autoritatilor si a unor analisti sursa principala a crizei financiare si, in consecinta, ar trebui combatuta pentru evitarea urmatoarei crize.

“Limitati bonusurile bancherilor!”, il indeamna si celebrul economist Paul Krugman, castigator al premiului Nobel pentru economie, pe presedintele american Barack Obama, ce nu este insa convins ca este cea mai buna solutie.

La fel cum nici mie nu mi-e clar ce au autoritatile cu salariile celor platiti de companii private, care spre deosebire de o institutie publica, au grija sa nu risipeasca banii pe salarii daca acestea nu le aduc castiguri pe masura.

Problema, spune Krugman si autoritatile americane si europene, este ca aceste nenorocite de prime stimuleaza bancherii sa vanda tot felul de produse bancare riscante ce ne pot conduce spre un nou bubble si o noua criza.

Dar ce vina au bancherii sau orice alt angajat, din orice alta industrie, ca pot castiga bani multi in niste piete libere, dar reglementate de autoritati? Nu cumva respectivele reglementari, adica regulile jocului, ar trebui mai degraba intarite pentru a se preveni catastrofe prin care am trecut recent?

Oare prin simpla limitare a unor bonusuri vor putea fi evitate produse financiare foarte riscante, pe viitor? Greu de crezut. Daca respectivele bonusuri vor fi mai mici, asta va impiedica bancherii sa mai vanda produse bancare riscante? Imposibil. Cred ca de fapt se incearca aici mai degraba o carpeala a sistemului financiar bolnav decat o reparatie a sursei raului.

Ceea ce m-a surprins insa a fost lipsa unei astfel de analize intr-un comentariu al lui Krugman, a carei idee simplista s-a rezumat la aceea ca doar bonusurile mari sunt de vina pentru ca stimuleaza bancherii sa adopte o politica prea riscanta, ceea ce poate duce la un nou bubble si o noua criza.

Bancile preseaza dezvoltatorii sa scada pretul apartamentelor

Bancile preseaza dezvoltatorii sa renunte la marjele de castig devenite nerealiste din cauza crizei si sa scada preturile pentru a putea vinde apartamentele si a putea achita creditele catre banca, la randul ei presata de autoritati si de actionari sa-si majoreze capitalul din cauza creditelor neperformante. Sergiu Oprescu, de la Alpha Bank, spune ca dezvoltatorii incearca sa amane vanzarea apartamentelor si sa rescandenteze finantarea bancara, in speranta ca piata isi va reveni si vom avea din nou acele preturi fabuloase. Nu de aceeasi opinie este si Oprescu. El spune ca dezvoltatorii trebuie sa vanda cat mai repede, pentru ca altfel costul finantarii va reduce marja de profit a dezvoltatorului mai mult decat in cazul in care ar vinde mai tarziu la pretul visat. Cine castiga din aceasta afacere? Bancile si beneficarii apartamentelor.

E interesat insa ca abia la un an de criza se pune problema renuntarii la uriasele marje de profit ale afaceristilor imobiliari. Cat va mai dura ajustarea economiei? Doar un an? Bancherii din Franta se asteapta ca piata imobiliara din aceasta tara sa-si ajusteze preturile pana in 2014.