Ce presedinte votez si de ce

Sa-i luam prin eliminare, pe primii trei cu sanse reale. Liberalul Antonescu nu are suficienta experienta si prestanta pentru a merita functia de presedinte. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca este adeptul unui liberalism extremist sustinut de omul de afaceri Dinu Patriciu, care respinge acordul cu FMI in ciuda faptului ca toata lumea a ajuns la concluzia ca era si este indispensabil.

Geoana, din pacate, se dovedeste a fi prostanacul catalogat de Iliescu, mai exact prea naiv pentru a putea castiga in lupta cu calitul lup de mare Basescu. In ultima confruntare televizata, Geoana a exacerbat linia sociala pe care se bazeaza, propunand infiintarea unei societati farmaceutice de stat care sa furnizeze medicamente ieftine saracilor si credite cu dobanzi subventionate. Pe de alta parte, Geoana s-a aratat dispus sa formeze o coalitie cu liberalii daca va castiga alegerile, ceea ce ar putea pune capat crizei politice prin formarea unui guvern cu sprijinul unei majoritati parlamentare. Adica o solutie in interesul poporului. In cazul in care Basescu ramane presedinte, nimeni nu stie cum se va rezolva impasul politic, cu efecte dezastruoase asupra economiei.

In concluzie, cred ca mai importanta decat persoana viitorului presedinte e capacitatea acestuia de a stabiliza situatia politica. Iar Geoana, prin spiritul sau diplomatic, pe care a incercat sa-l arate in dezbaterea televizata, ar putea fi o solutie mai buna pentru noi. In concluzie, eu m-am hotarat, votez cu Geoana. Cu riscul de a fi acuzat ca sprijin un om politic de stanga, sustinut de un partid al fostilor comunisti si securisti, cu multi corupti . Mi-e frica insa ca votandu-l din nou pe Basescu nu vom mai iesi niciodata din balacareala asta politica. Si totusi, nu cumva compromisul asta e prea mare? Nu cumva votandu-l pe Geoana legitimam persoane nedemne sa ne reprezinte, in general fosti comunisti si securisti? Dar daca ne gandim la gasca lui Basescu, in frunte cu propria fiica, trimisa de tatic sa ne reprezinte la Bruxelles? E cumplit sa alegi, tot timpul, raul cel mai putin rau. In aceste conditii, trebuie sa fim cat mai lucizi. Sa ne dam seama ca Basescu, desi ar putea fi raul cel mai putin rau, nu are capacitatea de conciliator, nu poate face compromisurile necesare, compromisul de a a alege cel mai putin rau, astfel ca nu are sanse sa mai fie ales inca o data. Nu este, asadar, un vot anti-Basescu ci pro-liniste politica. Cel putin asta este si parerea economistilor si analistilor straini. Nu prea conteaza presedintele, conteaza sa avem un guvern cat mai repede si cat mai stabil.

Merita Dinu Patriciu titlul de zmeul cel rau?

Cam asa il portretizeaza redactorul sef al ziarului Business Standard, Radu Soviani. “Domnul Patriciu stie sa faca bani doar cu un stat slab, eventual corupt”, scrie el. Nu vad insa care este vina lui Patriciu ca intr-un moment in care statul nu stia ce sa faca cu rafinaria Petromidia, el a cumparat-o, cum-necum, i-a reesalonat datoriile, cum-necum, reusid sa faca, in final, o companie puternica, Rompetrol, ce rivalizeaza cu Petrom-ul vandut de stat, se spune pe nimic, austriecilor de la OMV. L-am putea acuza in aceste conditii pe Patriciu, care a vandut afacerea cazahilor, de lipsa de patriotism? Eu zic ca nu, atata vreme cat Rompetrolul ramane cu o rafinarie si o retea de distribuite in care lucreaza mii de romani, cum se intampla dealtfel si cu Petrom. De unde atunci avantul acuzator la adresa “mogulului” Patriciu din partea lui Soviani? Mai ales ca acuzatiile sunt cusute cu ata alba, de paianjen chiar, de pomisiunile electorale ale lui Basescu si Crin Antonescu, ce avanseaza masuri populiste de reducere a taxelor. Fapt ce ar duce la adancirea deficitului bugetar, intr-un context in care el trebuie diminuat si, elucubrant, la instabilitatea tarii, fapt ce i-ar conveni de minute zmeului cel rau, Patriciu, pentru a pune mana  iar pe cine stie ce afacere-bomba. Un scenariu fatalist, gratuit si putin credibil.

Cum ne vedem trecutul comunist? En trompe-l’œil

Dupa ce nemtii au aflat din Frankfurter Allgemeine Zeitung, prin intermediul lui Mircea Cartarescu si al Hertei Muller, ca Romania este in continuare condusa, dupa 20 de ani de la caderea comunismului, de fosti securisti, francezii citesc in Le Figaro, ziarul lor de dreapta, ca romanii se complac intr-un tablou gen trompe-l’œil, permitand fostilor comunisti sa guverneze in continuare tara. Ziarul francez reia pe scurt istoria impuscarii lui Ceausescu (cu declaratia stupida a generalului Voinea ca acesta ar fi ajuns senator daca n-ar fi fost impuscat), a mineriadelor organizate de Iliescu, pentru care a fost judecat si gasit nevinovat, la fel ca generalul Plesita pentru organizarea atentatului impotriva postului de radio Europa libera. Singurul laudat este Basescu, pentru ca a condamnat comunismul in Parlament (ce chestie?!), dar care, ne aminteste ziarul francez, a facut parte, la randul sau, din oamenii “siguri” ai comunistilor, prin postul de conducere a reprezentantei navale romane ocupat la Anvers. Si pentru acesta, concluzioneaza ziarul francez, comunismul este de preferat sa ramana o abstractie.

Cartarescu: Prea lucid si expresiv pentru a ajunge pe culmile disperarii

Apropo de Mircea Cartarescu, apreciez ultimul sau comentariu din Evz despre situatia politica, datorita luciditatii, expresivitatii si obiectivismului. Pacat ca in final cade prada pesimismului lui Cioran, pe culmile disperarii. Maniheismul nu e o solutie, ci alegerea celui mai bun politician dintre cei rau sau raul cel mai mic.

Mircea Cartarescu: “Ce ne facem? Unde-o să găsim ieşirea din situaţia asta insuportabilă? În viitoarele alegeri? Gata, l-am dat pe Băsescu jos şi se vor rezolva toate ca prin minune? Sau Băsescu va câştiga şi le va rezolva pe toate? Aici am ajuns? În primitivismul ăsta maniheist?…

După alegeri o să ajungem să regretăm până şi echilibrul ăsta precar, agitat de scandaluri, lovituri şi contralovituri. Căci viitoarele alegeri vor da câştig de cauză, automat, uneia dintre tabere, care nu va rămâne triumfătoare pe câmpul de luptă, cum s-ar crede, gata să îndrume România pe o cale a civilizaţiei şi decenţei. Dimpotrivă, se va rostogoli şi va cădea grămadă, cum se-ntâmplă când o tabără dă brusc drumul capătului ei de funie.

Învingătorul, fie Băsescu, fie alianţa contra lui, va fi împins de însuşi succesul în alegeri spre extreme, spre accentuarea caricaturală a ideologiei sale. Un Băsescu triumfător îşi va accentua reflexele autoritare, îşi va consolida partidul propriu şi va relua războiul personal cu oligarhii, război ce-ar putea pustii România mai mult decât ar face-o oligarhii înşişi.

Alianţa învingătoare ar însemna triumful lui Iliescu, Geoană, Voiculescu, Patriciu, Vadim, Vîntu, Mazăre, Tăriceanu, Hrebenciuc şi legiferarea banditismului politic şi economic. Am mai spus-o: avem de ales între un populism paternalist şi centralist şi un mozaic de carteluri politico- economico-mediatice centrifuge, egoiste, nepăsătoare faţă de binele naţional.

Prins între ele, amărâtul Partid Naţional Liberal, forţa legitimă care-ar trebui să guverneze România, n-are nicio şansă. Mixtură de intelectuali din societatea civilă şi magnaţi corupţi, acest partid pierde şi pe mâna unora, şi pe-a celor lalţi…

Mă-ntreb ce va avea de zis clasa noastră politică în preajma zilei de 21 decembrie? Cum se va prezenta ea în faţa societăţii româneşti? Cu ce realizări politice, sociale şi economice, de-a lungul celor douăzeci de ani de libertate şi democraţie, se va lăuda? Poate vor vorbi despre admiterea României în Uniunea Europeană şi în NATO?

Sunt realizări cu adevărat epocale, dar nu ale clasei noastre politice, ci mai curând în pofida ei. Am făcut tot ce puteam ca să nu fim primiţi, iar acum facem tot ce putem ca să fim daţi afară. După douăzeci de ani, suntem tot ultimii în Europa pe toate planurile, trăim prost, avem o imagine proastă afară. Reforma promisă nu s-a produs.

Tot ce începusem să câştigăm de prin 2000 încoace am pierdut iarăşi cu războiul continuu din ultimii ani. E un blestem? E ceva în structura noastră psihologică? Faptele, cele la care suntem cu toţii martori de două decenii încoace, par să-i dea, încă o dată, dreptate lui Cioran, care spunea: „Avem o uimitoare vocaţie a eşecului…”.

Un articol de apreciat cu atat mai mult cu cat Cartarescu s-a dovedit, uneori, un sustinator fara rezerve al presedintelui Basescu (http://vasilecoman.wordpress.com/2009/04/24/cartarescu-scrie-osanale-pentru-basescu/). Sa fie doar coincidenta si campania EVZ de a poza in ziar independent, nu unul de moguli?

Cum arata coruptia la cel mai inalt nivel al politicului si cinismului

Aveti cumva de gand sa votati reprezentantul PSD la presedintie, adica Mircea Geoana? Mai ganditi-va odata. Eu nu voi face acest lucru, pentru a amenda cinismul si coruptia de la cel mai inalt nivel al politicului. Cel mai relevant exemplu este al deputatului PSD Robert Negoita, afaceristul din imobiliare (prin firma Pro Confort si ansamblul de blocuri Confort City de langa groapa de gunoi Glina-Popesti Leordeni) si hoteluri (hotelurile Rin si ziarul Ring din Metrou). Acesta a construit cateva blocuri cu peste 2.500 de apartamente de propria firma, de la care le-a cumparat pe persoana fizica pentru a nu plati TVA-ul datorat statului. Cu alte cuvinte, Negoita a cumparat de la propria firma toate cele 2.500 de apartamente, fara a plati TVA, si apoi le-a revandut clientilor.

Cat tupeu poti sa ai sa faci 2500 de apartamente ca persoana fizica, si nu pe firma?!

Asta a facut afaceristul imobiliar Robert Negoita, mai nou reprezentant al PSD. A construit 2.500 de apartamente pe numele sau, nefacandu-si o firma, cum ar fi foarte normal, pentru a plati taxe si TVA ca toata lumea,  si multe le-a si vandut, cu castiguri grase. Cati dintre marii intreprinzatori imobiliari de genul lui Negoita au avut tupeul sa faca acest lucru? E si firesc ca fiscul sa-i ceara acum socoteala.

Un presedinte fatarnic, sfidator si inconstient

Asadar presedintele Basescu s-a trezit dintr-o data fara guvern, dupa formarea unei aliante a opozitiei mai unita ca oricand impotriva unui presedinte tot mai fatarnic, arogant si inconstient. Alianta opozitiei, majoritara in Parlament a propus un nou premier, Klaus Iohannis, catalogat independent, dar care se bucura de o suficienta incredere si popularitate pentru a fi un premier credibil. Presedintele a preferat insa sa sfideze opozitia majoritara, dar cel mai grav sfideaza o tara intreaga numind din orgoliu un alt independent, Lucian Croitoru, fara a explica insa de ce l-a refuzat pe primarul Sibiului. Nu a facut decat sa prelungeasca o criza politica de care o tara in faliment nu are nevoie. Culmea nesimtirii, Basescu nu se sfieste sa declare ca va numi un nou premier, politician de data aceasta, daca Lucian Croitoru nu va fi acceptat de Parlament. Cred ca Basescu isi face un mare deserviciu cu aceasta cacealma dar mai grav este ca face un mare deserviciu si tarii, urmarindu-si doar propriile interese politice. Abia astept ca de data asta sa merg la vot pentru a vota impotriva lui.

Cum ne manipuleaza Realitatea TV

Dimineata am vazut o stire la Realitatea TV, avand ca subiect bilantul guvernarii Boc 1, (PDL plus PSD). N-ati ratat nimic, pentru ca a fost acelasi vechi cliseu, al dezastrului: scadere economica puternica, somajul in floare, numar mare de restantieri la banci, scaderea salariilor. Asta a fost guvernul Boc dupa un an: dezastru, a vrut sa spuna Realitatea TV cititorilor tabloidelor Libertatea, Click sau Cancan. Mai exista insa si altii cu o farama de creier in cap care-si pun o intrebare simpla: doar guvernul Boc e de vina pentru problemele economice si sociale? Nu cumva a intervenit aici si celebra criza economica mondiala? E corect sa nu precizezi acest lucru si sa faci o stire cu tenta politica, departe de adevar si echidistanta?

De ce tin cu PSD-ul si nu cu CT Popescu si Basescu

Unii colegi din presa mi-au semnalat cu satisfactie editorialul celebrului CT Popescu de la Gandul in care publica pozele unor catei (unii  maraind, precum Basescu, altii cu botul pe labe, ca Geoana, unii in cusca, ca Oprescu). Ar fi primit un A CTP-ul la lectia de cunoasterea mediului din clasa a 2-a pentru acest editorial. In esenta insa, acesta l-a aplaudat pe Basescu pentru jocul sau politic ”inteligent”, acela de a se detasa de scandalul politic, cu scopul de a mai castiga odata alegerile. Desteapta strategie, ce sa zic, si si mai desteapta analiza a CTP-ului. Nimeni insa, adica foarte putini ziaristi, isi pun insa problema din perspectiva interesului public. Cu alte cuvinte: noi ce castigam din acest scandal. Din punctul meu de vedere, noi avem de castigat pentru ca ministrul de Interne a ridicat o problema grava, aceea a fraudarii alegerilor. O problema ce trebuie dezbatuta si atacata, fara a fi o sursa de scandal politic, pentru ca astfel populatia va castiga siguranta unor alegeri corecte si libere. O problema ce nu se poate rezolva prin demiterea ministrului, din motive politice. Pe scurt, din perspectiva mea, ca cetatean, premierul ar trebui sa-si retraga decizia de a-l demite pe ministrul Nica si, dimpotriva, sa ia decizia de a declansa o ancheta pentru clarificarea problemei alegerilor fraudate. Iar Basescu, daca ar fi intr-adevar un garanta al cetateanului si nu ar profita de situatie pentru a castiga capital electoral, ar trebui sa-i sugereze lui Boc sa revina asupra demisiei lui Nica. Fireste ca PSD nu trebuie sa cedeze.

Neprofesionalismul TVR 1

Pentru a dezbate legea unica a salarizarii, “o dezbatere publica initiata prea tarziu de catre autoritati”, dupa cum a apreciat realizatorul emisiunea Stirea Zilei de la TVR, Mihai Constantin, acesta a avut doi invitati: un reprezentat al sindicatelor, direct afectate de respectiva lege si un reprezentat al…sindicatelor, adica al doirea reprezentant al sindicatelor, si nu unul al guvernului, initiatorul legii, asa cum ar fi fost normal, nu doar profesional. Ce au inteles telespectatorii de la un lider Hossu, prezent in studiu cu o camasa botita descheiata pana la burta, prin care-i iesea pieptul paros gretos, fata in fata cu un prezentator la patru ace, e clar.