Cazul Ridzi, ministrul Tineretului si Sportului nevoit sa demisioneze dupa ce presa a descoperit ca a platit (delapidat), din bani publici, in jur de o jumatate de milion de euro, unei firme de apartament, pentru organizarea unor concerte si evenimente cu iz electoral, inaintea alegerilor europarlamentare, este un mare exemplu de cum poate functiona libertatea presei in Romania.
Cazul a fost revelat de Gazeta Sporturilor, ziar patronat de Dan Voiculescu, care detine si televiziunile Antena 1 si Antena 3. Dupa campania intensa a Gazetei Sporturilor, soldata cu demisia Monicai Ridzi, membra a PDL, partidul de suflet al presedintelui Basescu, dusman declarat al lui Voiculescu, presedintele i-a acuzat pe mogulii Voiculescu si Vantu, patronul postului TV Realitatea, ca au incasat bani de la aceeasi Ridzi pentru difuzarea unor clipuri electorale.
Fapte confirmate de aceeasi Gazeta Sporturilor, prin varful de lance Catalin Tolontan: “cel putin 300 de stiri TV despre Monica Ridzi, unele despre Elena Basescu, pentru toata operatiunea de imagine fiind alocati 270.000 de euro, trecuti printr-o firma apropiata lui Dan Voiculescu”.
Cineva a intrebat daca Dan Voiculescu a dat un telefon ziaristilor. “Nu, nici acum, nici altadata. De ce ar face-o”, spun cei de la Gazeta. Pentru ca, singura intelegere nescrisa, intre echipa ziarului si Dan Voiculescu a fost: “Dumneavoastra sunteti proprietarul ziarului, dar nu proprietatea continutului ziarului. Continutul nu e al dumneavoastra, nu e al redactiei, e al cititorilor”. Pentru asta, cred ca Tolontan si cei de la Gazeta Sporturilor ar merita un premiu, cat de mic. Eu as introduce acest exemplu intr-un manual de ziaristica, la capitolul libertatea presei.